Toate definitiile cuvantului joc - Dictionarul explicativ al limbii romane

Toate definitiile cuvantului joc - Dictionarul explicativ al limbii romane

JOC, jocuri, s.n. 1. Acţiunea de a se juca (1) şi rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ♢ Joc de societate = distracţie într-un grup de persoane care constă din întrebări şi răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înţeles diferit; calambur. 2. Acţiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mişcare rapidă şi capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibraţie. 3. Competiţie sportivă de echipă căreia îi este proprie şi lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.) ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acţiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. ♢ Joc de scenă = totalitatea mişcărilor şi atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Şi în sintagma joc de noroc) = distracţie cu cărţi, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani şi care se desfăşoară după anumite reguli respectate de parteneri, câştigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ♢ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-şi pune capul (sau viaţa, situaţia etc.) în joc = a întreprinde o acţiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intenţiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conştient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situaţie critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă maximă pe o direcţie dată între două piese asamblate, considerată faţă de poziţia de contact pe direcţia respectivă. 7. Model simplificat şi formal al unei situaţii, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situaţii. ♢ Teoria jocurilor = teorie matematică a situaţiilor conflictuale, în care două sau mai multe părţi au scopuri, tendinţe contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoţei = glockenspiel. – Lat. jocus.

Sursa: DEX '98 (Dicţionarul explicativ al limbii române)

joc de origine chineza, inrudit cu dominoul si jocul de remi, introdus in Occident in 1920, si care se joaca, de regula, in patru, cu 144 de piese din lemn, os sau fildes(numite pietre)

Sursa: DEX '98 (Dicţionarul explicativ al limbii române)

joc sportiv care se joaca in 11 oameni pe un teren amenajat in care fiecare echipa incearca sa bage mingea cu piciorul(sau cu orice alta parte a corpului, dar fara mana) in poarta adversarei.

Sursa: DEX-S '88 (Supliment DEX)

Joc asemanator biliardului, care se joaca pe o masa cu ajutorul unor bile, fiecare cu valoare ei(ex.bila neagra=7 puncte, bilele rosii in nr. de 15, fiecare cate un punct etc., se practica mai ales in regat.

Sursa: DEX-S '88 (Supliment DEX)

JOC s. 1. v. joacă. 2. v. dans. 3. v. meci. 4. jocuri balcanice v. balcaniadă; jocuri olimpice v. olimpiadă; jocuri universitare v. universiadă. 5. interpretare. (Actorul a avut un ~ magistral.)

Sursa: Sinonime (Dicţionar de sinonime)

Joc sportiv intre 2 echipe de cate 11 jucatori care se bazeaza pe marcarea unor goluri in poarta adversa. Lviturile in minge se pot executa cu orice parte a corpului (in afara de maini). /din en.&fr.:football

Sursa: Sinonime (Dicţionar de sinonime)

joc s. n., pl. jócuri

Sursa: Dicţionar ortografic (Dicţionar ortografic al limbii române)

Joc care se joaca cu picioarele fara maini si trebuie sa introduci mingea intr-o poarta.

Sursa: Dicţionar ortografic (Dicţionar ortografic al limbii române)

JOC ~uri n. 1) Activitate fizică sau mintală desfăşurată din plăcere. ♢ ~ de societate distracţie la care participă un grup de persoane lansate în dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de glumă, obţinut prin îmbinarea unor cuvinte asemănătoare ca formă dar deosebite ca sens. A-şi bate ~ de cineva a lua în râs pe cineva. 2) Distracţie (a copiilor) lipsită de griji; joacă. 3) Competiţie sportivă (de fotbal, de baschet etc.). ♢ ~uri olimpice competiţii sportive, sub formă de manifestări internaţionale de mare amploare, care au loc o dată la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la ţară; horă. ♢ A intra în ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Mişcare repede şi neregulată a ceva. ♢ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitată) de deplasare independentă a pieselor dintr-un ansamblu. /jocus

Sursa: NODEX (Noul dicţionar explicativ al limbii române)

joc de cuvinte incrucisate in care definitiile, concise, se afla cuprinse in patratelele ce despart intre ele cuvintele cu care se completeaza un careu. [In editia DN-ului meu (1978) nu exista acest cuvant. Poate in editiile mai noi? Posibil. Si totusi definitia nu seamana cu celelalte definitii din DN. Seamana mai degraba cu o definitie dintr-o sursa „neoficiala“ [Laura]

Sursa: DN (Dicţionar de neologisme)

 

Sursa DEX

REGULI ALE EDUCARII COPILULUI

Regulile pentru a ramane cu mintea intreaga te vor invata:

• sa te relaxezi
• ca nimeni nu e perfect
• ca trebuie sa constientizezi lucrurile la care esti bun
• ca orice regula poate fi incalcata cand si cand
• ca nu e bine sa incerci sa faci totul
• ca nu trebuie sa urmezi fiecare sfat pe care il primesti (inclusiv pe acesta)
• ca e normal sa vrei sa evadezi
• ca ai voie sa te ascunzi de copii
• ca parintii sunt si ei oameni
• sa nu ignori relatia cu partenerul tau

Regulile privind atitudinea iti vor arata ca:

• iubirea nu e suficienta
• pentru fiecare reteta ai nevoie de alte ingrediente
• trebuie sa-ti tratezi copiii cu respect
• trebuie sa te simti bine in compania lor
• a fi ordonat nu este atat de important pe cat crezi
• a fi un bun parinte inseamna sa-ti asumi riscuri calculate
• trebuie sa pastrezi grijile pentru tine
• e bine sa privesti lucrurile din punctul de vedere al copiilor tai
• a fi parinte nu e o competitie

Regulile de zi cu zi iti vor spune cum:

• sa-i lasi sa se descurce singuri
• sa-i inveti sa gandeasca pentru ei insisi
• sa folosesti laudele intelept
• sa respecti valoarea limitelor
• sa nu privesti recompensa ca fiind un lucru rau
• sa le fixezi obiceiuri alimentare pentru toata viata
• sa stabilesti scopuri clare
• sa nu fi cicalitor

Regulile prinvind disciplina iti vor demonstra:

• ca formati un front comun
• ca vorba dulce mult aduce
• ca trebuie sa fii consecvent si sa ai umor
• ca trebuie sa te concentrezi asupra problemei nu a persoanei
• ca nu e bine sa te pui in situatii fara iesire
• ca nu e bine sa-ti pierzi cumpatul
• ca trebuie sa-ti ceri scuze daca ai gresit
• ca trebuie sa le dai copiilor dreptul la exprimare

Regulile privind personalitatea te vor face sa intelegi ca:

• exista stimulente care functioneaza pentru copiii tai
• fiecare copil ar trebui sa aiba un domeniu in care sa stie ca exceleaza
• e nevoie sa cauti similitudinile dintre voi
• trebuie sa la gasesti calitati pe care sa le admiri
• trebuie sa-i lasi sa fie mai buni decat tine
• atitudinea este la fel de importanta ca realizarile
• temerile si nesiguranta trebuie pastrate pentru tine
• nu e deloc bine sa incerci sa ai un copil perfect

Regulile pentru frati te invata:

• sa-i daruiesti unul altuia
• ca, in limite rezonabile, cearta e sanatoasa
• sa-i lasi sa-si rezolve singuri disputele
• cum sa lucrati ca o echipa
• ca nu e bine sa-ti compari niciodata proprii copii
• ca intotdeauna copii diferiti inseamna reguli diferite
• de ce nu e bine sa ai un favorit

Regulile pentru scoala iti spun ca:

• scoala nu e acelasi lucru cu educatia
• scoala vine �la pachet�
• trebuie sa fii de partea copilului tau
• bataile intre copii sunt intotdeauna serioase
• e bine sa-i inveti sa se apere
• e nevoie sa inveti sa-i tolerezi pe prietenii lui care nu-ti plac
• trebuie sa tii minte ca esti parinte, nu profesor
• nu e bine sa-i cocolosesti
• trebuie sa micsorezi presiunea
• ai tai copii trebuie sa faca propriile alegeri si sa le urmeze

Regulile pentru adolescenti te invata cum:

• sa nu intri in panica
• sa-i dai drept de vot
• sa te abtii sa te uiti sub saltea
• sa realizezi ca a urla la ei nu e o solutie
• sa arati un pic de respect pentru lucrurile care-I intereseaza
• sa adopti o atitudine sanatoasa fata de sex

Regulile pentru situatii de criza iti arata:

• cum sa nu-ti folosesti copiii pe post de munitie
• cum sa-i lasi sa faca fata situatiei in felul lor
• ca a fi mai tanar nu grabeste intotdeauna lucrurile
• ca e mai bine sa fii de acord decat sa ai dreptate
• ca faptele tale vorbesc mai tare decat orice cuvinte
• cum sa te asiguri ca ei stiu ca sunt prioritatea ta numarul 1
• ca nu poti repara totul

Regulile pentru adulti iti arata ca:

• trebuie sa astepti pana iti cer sfatul
• trebuie sa-i tratezi ca pe niste adulti
• nu e bine sa incerci sa le fii cel mai bun prieten
• e perfect daca ii incurajezi orice ar fi
• nu ai nevoie sa pui conditii suplimentare
• e nociv sa-i faci sa se simta vinovati
• inca mai au nevoie de tine
• odata parinte, pentru totdeauna parinte

 sursa http://copii.rs.ro/

Rolul jocului la preşcolari

Jocul in perioada prescolara reprezinta principalul mijloc de dezvoltare in urmatoarele domenii: fizic, cognitiv, social, emotional si lingvistic. Pare insa greu de crezut ca jocul cu papusile si cuburile ii vor ajuta pe copii sa se transforme in adulti. Jucandu-se, prescolarii isi dezlantuie creativitatea si imaginatia, invata sa gandeasca si sa se descurce in situatii problematice, achizitioneaza noi aptitudini, isi dezvolta personalitatea si stabilesc o baza importanta pentru invatare.

Putem chiar vedea "pe viu" cum copiii incep sa invete noi aptitudini prin joc, daca ne transformam in observatori tenace ai acestora. Ca parinti, putem si trebuie sa-i ajutam pe copii, odata ce reusim sa ne dam seama de stadiul de acumulare in care se afla prescolarul. La inceputul, prescolarul mic inca se joaca manevrand obiectele, urmand apoi sa isi dezvolte imaginatia si sa imite in joaca rolurile adultilor - "de-a doctorul", "de-a mama si de-a tata", etc. Abia in jurul varstei de 5 - 6 ani copilul descopera jocul cu reguli si invata sa creeze legaturi armonioase cu ceilalti copii si sa se supuna regulilor; toate acestea il vor ajuta pe prescolar sa se integreze in societate si sa isi dezvolte personalitatea.

Poate cel mai important aspect al jocului este posibilitatea ca acesta sa fie utilizat ca instrument al educatiei. In timp ce se joaca, prescolarul invata diverse forme, culori si dimensiuni ale obiectelor, precum si modalitatile prin in care partile componente se imbina pentru a forma un intreg. In timp, prescolarul invata sa isi faca planuri de actiune, sa dezvolte strategii si sa evalueze situatia pentru a elabora solutii la diverse probleme.

Dezvoltarea fizica si a aptitudinilor motorii prin joc
In primul rand, jocul este un mijloc de dezvoltare fizica si refulare a energiei pentru prescolar - in timpul pauzei, curtea gradinitelor se remarca prin galagia extraordinara; copilul isi fortifica muschii si in acelasi timp isi descopera gustul pentru performanta. La aceasta varsta este obligatoriu ca cea mai mare parte din timpul acordat jocului sa fie petrecuta afara, in aer liber. Exista si o multitudine de jocuri, cum ar fi insiratul margelelor pe ata, prin care prescolarul isi poate dezvolta aptitudinile motorii care il vor ajuta sa scrie.

Dezvoltarea imaginatiei prin joc
Utilizandu-si imaginatia si "dramatizand" anumite situatii prin joc, prescolarul reuseste sa isi testeze dorintele, temerele si sperantele, fara riscul de a fi judecat si fara a fi restrictionat de limitarile lumii reale. Lumea imaginara creata se afla in totalitate sub controlul copilului si ii va satisface acestuia nevoia de independenta.

Folosindu-si creativitatea copilul invata sa anticipeze si sa aiba anumite asteptari - imaginarea dezvoltarii ulterioare a unor evenimente face parte din exersarea procesului de gandire. Copiii care sunt restrictionati si nu isi pot folosi imaginatia in joc vor fi privati de experimentarea sentimentului de speranta.

Aptitudini matematice si de rezolvare a problemelor
Constructiile realizate din cuburi si rezolvarea puzzle-urilor il ajuta pe copil sa invete concepte matematice de baza si sa acumuleze experienta in rezolvarea situatiilor problematice. Puteti incuraja aceste jocuri discutand cu copilulu si fiindu-i partener de joaca.

Dezvoltarea limbajului
Copiii asculta si invata elemente de vocabular, gramatica si sintaxa chiar fara a-si da seama; este suficient un mediu propice, de interactiune cu adultii. Jocurile care incurajeaza dezvoltarea limbajului la prescolar sunt cele cu masinute si animale, precum si jocul cu papusile. Parintii trebuie sa ii stimuleze pe copii sa povesteasca evenimentele prin care au trecut, dar si sa creeze propriile scenarii.

Dezvoltare sociala si morala prin joc
Elementul cheie in dezvoltarea sociala a prescolarului este jocul cu reguli. Prin joc prescolarul invata despre parteneriat, munca in echipa si "fair play". Interesant este faptul ca, desi in general mediul familial presupune reguli flexibile, in cadrul jocului abaterile nu sunt tolerate si sunt aspru penalizate de catre partenerii de joc.

Modul in care se joaca un copil scoate la iveala forta sau slabiciunea sa morala - un copil care se imbufneaza pentru ca nu a castigat, sau isi bate joc de copiii mai mici, manipuleaza, ori paraseste jocul atunci cand nu castiga, tradeaza neantelegerea simtului dreptatii si al cooperarii. Aceste atitudini morale se dezvolta devreme si continua sa se fortifice prin "lectii morale".

Dezvoltarea personalitatii prin joc
Invatarea respectarii regulilor presupune cooperarea cu ceilalti copii; din aceste interactiuni precolarul invata sa perceapa calitatile si defectele celorlalti. Astfel prescolarul isi dezvolta sensibilitatea, egoismul, incapatanarea, aroganta, altruismul - trasaturi de personalitate care ii diferentiaza pe copii la aceasta varsta. Prescolarii care nu se joaca cu alti copii de aceeasi varsta isi dezvolta personalitatea in mod deficitar.

Clasificări ale jocului

Jocul este activitatea spontana si voluntara, care nu este obligatorie, motivatia este intrinseca si nu serveste niciunui obiectiv. Aceasta este o definitie din perspectiva adultului.

Jocul este activitatea esentiala a copilului, tot ce intreprinde copilul mic este inclus in joc. Jocul este activitatea in care copilul se angajeaza cu placere si bucurie nemasurata, iar daca il privim, vedem cum  copilul arata serios si devotat actiunii pe care o desfasoara.

Jocul este realitatea proprie numai pentru copil, in care este implicat total si din care este scos cu dificultate. Amintiti-va cand va chemati copilul si  este in timpul jocului, cand nu numai ca nu raspunde, dar nu simte nici foamea, nici setea si uneori nici urgentele mictionale, olita! Copilul se joaca din primele clipe de viata, numai ca acest joc diferea de varsta si de dezvoltarea a copilului.

Clasificarile jocului sunt diferite in functie de criteriul stabilit. Astfel, vom vedea stadialitatea  jocului din perspectiva urmatoarelor citerii: socializare,  cunoastere si a simbolizare. Socializarea  exprima  gradul in care copilul se relationeaza cu ceilalti copii.

·        Jocul solitar este specific bebelusului si copilului pana in jur de 30 de luni.
Copilul desfasoara activitati cu obiecte, jucarii, imita singur fara a imparti actiunile cu ceilalti copii din jur.Copilasul loveste clopotelul,impinge si trage masinita, suprapune cuburi,rasfoieste cartea.

·       
Jocul paralel: in care doi copii se joaca unul langa altul si din cand in cand se privesc.In parc este usor de vazut cum la groapa cu nisip fiecare copil isi umple galetusa cu nisip,preocupat numai de ce face el.

·       
Jocul asociativ: copii stau tot unul langa altul  dar de multe ori se imita unul pe celalt. Din aceasta activitate de  imitatie se isca uneori conflicte. Cunoastem cum copilasul isi vede tovarasul de langa el jucandu-se cu o jucarie si isi doreste sa faca si el tot atunci acelasi lucru, cu aceeasi jucarie ca si colegul lui,si gata conflictul s-a declansat.

·       
Joculcooperativ: copii isi propun o tinta si isi fixeaza o regula de care tin seama pentru atingerea tintei.Regula prima este fiecare la randul sau.Arunca migea si dupa accea o arunca si colegul meu,dupa 36 luni acest tip de joc este primordial in viata copilului.Impartind si asteptad,amanand un impuls se antreneaza pentru a-si forma autocontrolul.

Din perspectiva cunoasterii jocul este:

·        Jocul functional: copilul asociaza un obiectul cu functia pe care obiectul o are.Ia telefonul si il pune la ureche sa.In acest fel invata sensul lucrurilor din jur si intelege semnificatia acestora.

·       
Jocul de constructii: in care copilul suprapune cuburi, aranjeaza formele ,executa o constructie pe care o si denumeste – ‘iata am facut un pod”!

·       
Jocul dramatic: in care unul sau mai multi copii se joaca ceva imaginar sau pretind – mergem la cumparaturi,de exemplu.

·        Jocul de roluri: copii se joaca impreuna, urmand un plan mintal si o regula. Exemplu ar fi tot jocul cu o mingea.

In functie de evolutia capacitaii de simbolizare a copilului ,sa vedem stadiile:

·        Jocului simbolic: Schemele presimbolice : bebelusul arata ca a inteles semnificatia unor obiecte actionand adecvat cu ele,ia ghetuta si incerca sa si-o puna in picior.

·        Jocul de autosimulare in care copilul pretinde simuland de exemplu ca bea ducand paharul gol la gura, sau se preface ca doarme strangand ochii.

·        Jocul de simulare in grup copii se angajeaza in activitati pretinzand ca hranesc papusa,ursuletul etc.   Jocul de simulare combinat, copii se implica in actiuni inlantuite:merg la cumparaturi se intorc acasa si incep sa pregatesca o prajitura, o pun in forma, o pun in cuptor si apoi…o mananca.adica : Ne facem ca….

Descrierea acestor clasificari a jocului va va convinge ca a te juca este de fapt o activitate importanta si serioasa pentru copil.

Jocul de rol sau –jocul de-a mama si de-a tata; jocul de-a doctorul etc, apropie de intelegerea copiilor crampeile cotidiene din existenta obisnuita a oamenilor si copii invaia sensul si semnificatia “de ce ceea ce este este asa cum este”.
Prin reluarile jocurilor iar si iar, copii isi ajusteaza actiunile si apoi le rafineaza si isi antreneaza imaginatia si  rationamentele logice.

La jocurile de imaginatie invata incet,  incet sa  departajeze irealul de real si in acelasi timp invata sa accepte frustrarile si sa–si moduleze emotiile.

Jocul mai are insa o latura deosebita si atractiva nu numai pentru copii dar si pentru parinti ca si pentru alti adulti si acesta este partea amuzanta.Poate ca aceasta caracteristica a jocului il face sa fie activitatea cea mai persistenta din existenta umana.                          

Despre joc

Inca din primele luni de viata, jocul constituie modalitatea principala prin care copilul invata primele notiuni despre lumea inconjuratoare si relatiile cu persoanele din jur.
De exemplu, un copil in varsta de un an care arunca in repetate randuri pe jos un cub de lemn se joaca, dar este si un mic cercetator amator. Ce zgomot face cubul la impactul cu parchetul? Sunetul este acelasi cand cubul cade pe covor? Va ridica mami obiectul? Se va supara ori va zambi? Toate acestea sunt experimente ale micutului...

De asemenea, jocul ii ajuta pe copii sa-si dezvolte vocabularul si gandirea logica. Spre pilda, cand construieste o casa Lego, un copil in varsta de 5-6 ani incepe sa aiba o perceptie mai clara asupra a ceea ce inseamna viitorul ("cand voi fi eu mare...") si se obisnuieste sa gandeasca secvential ("mai intai construiesc, dupa aceea voi face un gard").
Este recomandabil ca parintii sa se implice activ in joaca micutilor, pentru ca acestia se vor bucura sa vada ca ceea ce fac ei este apreciat si astfel isi vor dezvolta respectul de sine.

Jocul trebuie adaptat varstei

Pe masura ce copilul se dezvolta din punct de vedere fizic si intelectual, isi va largi orizonturile si in ceea ce priveste jocul. Un psiholog american a identificat si clasificat stadiile de evolutie ale jocului in functie de varsta micutului.

Jocul senzorial si motric

Prin acest stil de joc, micutii cu varsta intre 6 si 18 luni experimenteaza diferite senzatii si sentimente jucandu-se cu propriul corp si fiind atenti la orice miscare a persoanelor si obiectelor din jur.
Un bebelus de 6 luni si-a dezvoltat deja cateva metode simple, dar eficiente, de a se distra: atinge cuburile rosii atarnate deasupra patutului pentru a le vedea miscandu-se si a auzi sunetele nostime emise de acestea, arunca o minge fiindca stie ca cineva i-o va restitui (si o arunca iar, bineinteles) si asa mai departe.
Pe masura ce creste, copilul isi va dezvolta aptitudinile, invatand sa-si coordoneze actiunile in "scheme de joc" mai complicate. De exemplu, acum va sti ca mingea a cazut pur si simplu pentru ca el a aruncat-o.
In jurul varstei de 18 luni, copiii percep lumea in termeni mai incarcati de simbolism si incep sa inteleaga functia anumitor obiecte din jurul lor. Este varsta la care incep sa "hraneasca" ursuletul sau papusa cu lingurita, al carei rol l-au perceput deja.

Jocul simbolic

Termenul acesta este folosit pentru a defini acea perioada incepand cu varsta de 3-4 ani, cand copilul atribuie unor obiecte functii simbolice - de pilda, pentru un baietel, paturica va deveni mantia unui print sau pelerina lui Superman...

In jurul varstei de 5 ani, copilul incepe sa socializeze cu ceilalti din proprie initiativa, manifestand inclinatie pentru jocurile de constructie (Lego sau cuburi) si in general pentru orice tip de joc ce presupune realizarea unui produs finit pe care ei il percep ca fiind rasplata absoluta a efortului depus si sunt mandri de ceea ce au obtinut.
Un exemplu in acest joc este si jocul de puzzle, care va stimula imaginatia, dar si gandirea logica.

Jocul cunoasterii de sine si autocontrolului

Acest tip de joc apare atunci cand copilul detine in totalitate controlul asupra corpului si actiunilor sale. Micutul este in culmea fericirii cand se da in leagan sau in balansoar, ori cand "zboara" alergand cu mainile in lateral si considerand ca este avion, fluture, sau orice altceva.
Sa nu te sperii daca vine intr-o zi si iti spune, cu fata extrem de serioasa, ca el este o masinuta si incepe sa scoata sunete care imita claxonul. Acest semn, sau oricare altul de aceeasi natura, reprezinta un indiciu ca are abilitatea de a-si controla corpul, se cunoaste pe sine si - nu-i asa? - are o imaginatie foarte bogata...

Bine, asta nu inseamna ca va trebui sa notezi in calendar etapele progresului sau, de la jocul senzorial si motric la cel al cunoasterii de sine.
Dar fii atenta la evolutia lui si asigura-te ca are la indemana jucariile potrivite etapei in care se afla. Un bebelus de 9 sau 10 luni va fi foarte fericit cu niste cuburi viu colorate, care scot fiecare alt sunet cand sunt scuturate - dar un copil de 3 ani le va considera plictisitoare.
Este indicat sa respecti instructiunile de pa ambalajul diferitelor jucarii - de obicei se mentioneaza categoria de varsta pentru care sunt recomandate.

Stiluri de joc

In functie de starea de spirit, dezvoltarea emotionala si gusturi, fiecare copil se joaca in felul sau. De exemplu, copiii in varsta de 2-3 ani se joaca in grupuri, dar in mod independent. De cate ori n-ai vazut in parc sau la mare copilasi care construiesc "palate" separat?
Psihologii americani atrag atentia ca, desi nu dau impresia, copiii se joaca de fapt impreuna si ar fi o greseala sa-i indepartezi unii de altii. Daca vrei, se poate spune ca intre ei este o comunicare dincolo de cuvinte...

Fiecare copil are, la un moment dat, o perioada in care prefera sa se joace complet singur - in camera, cu papusa ori cu masinuta. Nu este nici o problema, dar daca remarci ca timpul trece, iar micutul evita constant interactiunea cu alti copii, ar putea fi o problema si este bine sa te adresezi unui psiholog deoarece copilul ar putea fi sub influenta unei traume emotionale sau chiar fizice.

Oricum, jocul in colectivitate este specific varstei situate intre 3-5 ani. Acum micutii sunt pregatiti sa mearga la gradinita, din moment ce comunica unii cu altii si s-au adaptat jocurilor de grup.

Cum il poti ajuta sa se joace?

In primul rand asigura-i cat mai mult spatiu si se va simti incurajat sa se joace. De asemenea, psihologii americani ne spun ca nu e nevoie sa aiba la indeamna prea multe jucarii. Iata cateva sfaturi pentru a-l ajuta sa se simta in largul sau si sa nu se reprime de la nimic.

• locul de joaca trebuie sa fie spatiul sau personal. Asigura-te ca in zona respectiva nu exista nici un obiect care ar putea cauza accidente, iar prizele sunt mascate si permite-i sa "depoziteze" acolo ce vrea.
• Ca masura de siguranta suplimentara, nu uita sa indepartezi vazele, aparatura electronica si asa mai departe.
• 
  
• Implica-te in jocul lui si deprinde-l sa alterneze jucariile, pentru a nu se plictisi. Ideale sunt acele jucarii care imita obiecte destinate adultilor, la o scara mai mica: trusa medicala de jucarie, mini-bucataria, telefoanele si asa mai departe. Imaginatia sa va fi puternic stimulata si poate iti vei da seama de inclinatiile lui.
• Construiti impreuna case Lego si castele din cuburi, lasandu-l pe el sa decida cum vor arata acestea. Incurajeaza-l in permanenta si arata-te mandra de realizarile lui.
• 
  
• Nu uita de adaptarea jocurilor in functie de varsta. Doar nu vrei ca micutul tau in varsta de un an sa se descurajeze si sa se simta neajutorat in fata unei jucarii concepute pentru un copil cu 2-3 ani mai mare...
• 
  
• Un aspect foarte important de care trebuie sa tii seama: nu uita ca, in mintea lui, el nu se joaca, ci munceste! Multi parinti au tendinta de a spune "Imi place cum te joci", cand de fapt formularea corecta in context este "Imi place cum muncesti".
• Prin intremediul jocului copilul mic si prescolarul isi consolideaza cunostintele si acumuleaza altele noi. Impune reguli jocului, astfel il ajuti sa-si dirijeze actiunile, inhibi anumite manifestari necuvenite si il faci sa comunice cu ceilalti participanti la joc.

Tipuri de jocuri didactice

Din punct de vedere cognitiv jocurile didactice facilitează procesul de asimilare, fixare şi consolidare a cunoştinţelor, iar datorită caracterului său formativ influenţează dezvoltarea personalităţii elevilor.

Clasificarea jocurilor

       Valoarea formativă deosebită pe care o prezintă jocu, precum şi diversitatea obiectivelor educative  pentru a căror rezolvare este folosit jocul, duc la necesitatea unei clasificări a jocurilor . O clasificare a jocurilor se poate realiza din mai multe puncte de vedere  :                                         

 -după conţinut ;

 -după obiectivele urmărite ;

 -după materialul folosit ;

 -după grupele de structuri şi procese psiho-fizice preponderent în joc.

Clasificarea după conţinut şi obiective

Dintre toate aceste criterii , cele mai semnificative rămân conţinutul şi obiectivele .Astfel, jocurile pot fi :

          -jocuri de dezvoltare a vorbirii ;

          -jocuri de cunoaştere a mediului înconjurător ;

          -jocuri matematice ;

          -jocuri muzicale ;

          -jocuri de orientare în spaţiu;

          -jocuri de mişcare ;

          -jocuri pregătitoare , de deschidere sau sensibilizare , în vederea înţelegerii unor noţiuni ;

          -jocuri aplicative cu funcţia de fixare a unor reguli sau procese şi de extindere a acestora asupra unor situaţii noi .

Clasificare după materialele folosi

Jocurile mai pot fi grupate şi din punctul de vedere al materialului folosit şi astfel pot fi:

         -jocuri cu materiale sau obiecte ;

         -jocuri orale , cu întrebări de tipul “Cine ştie răspunde repede şi bine !” , ghicitori , dramatizări .

Alte clasificări

Asupra jocurilor s-au făcut mai multe clasificări . În cărţile de specialitate găsim şi altele, precum ar fi:

          a) În funcţie de structura lor:

               -jocuri individuale ;

               -jocuri colective ( W .Stern );

          b) În funcţie de etapele dezvoltării copilului :

               -jocuri funcţionale ( senzorio-motorii );

               -jocuri iluzorii (de ficţiune ) ;

               -jocuri receptorii ;

               -jocuri de construcţie ;

               -jocuri colective (Gh. Buhler ).

          c) În funcţie de etapele formării intelectuale a copilului :

               -jocuri exerciţiu ;

               -jocuri simbolice ;

               -jocuri cu reguli (J. Piaget ).

          d) În funcţie de poziţia copilului în joc :

               -jocuri de mişcare ;

               -jocuri sedentare .

          e) În funcţie de sarcinile educării multilaterale ale preşcolarilor şi de influenţa formativă a jocurilor asupra dezvoltării psihice a copilului :

               -jocuri de creaţie ;

               -jocuri de mişcare ;

               -jocuri didactice .

Etape ale jocului didactic

 Indiferent de denumirea pe care o folosim, jocul didactic trebuie să străbată anumite etape, care îi dau o stuctură ce poate preveni lâncezealea şi pierderea timpului în lecţie :

a)      organizarea bazei materiale a jocului;

b)      precizarea conţinutului şi sarcinilor jocului;

c)      stabilirea regulilor de joc şi explicarea ( demonstrarea ) lor;

d)      stabilirea etapelor jocului (acţiunile de joc ) şi demonstrarea lor;

e)      controlul rezolvării independente şi corecte a sarcinilor jocului şi a respectării regulilor de joc;

f)        aprecierea finală a desfăşurării jocurilor şi a rezultatelor obţinute;

g)      eventuale îndrumări pentru receptarea jocului în recreaţie sau acasă şi pentru imaginarea unor variante ale jocului.

       Organizarea jocurilor didactice este necesară pentru a putea efectua cât mai multe exerciţii într-o formă variată şi plăcută astfel încât elevii să poată repeta fără să obosească şi să-şi piardă interesul. În “Îndrumătorul pentru folosirea abecedarului “ se arată condiţiile de bază pe care trebuie să le îndeplinească lecţiile de citit – scris în care se folosesc jocuri didactice :

          a) pentru asigurarea varietăţii în desfăşurarea lecţiei, învăţătorul va selecta cu grijă, pentru fiecare etapă, exerciţiile şi jocurile care pot stimula interesul şi înţelegerea copiilor;

          b) în vederea satisfacerii nevoilor copiilor de a se juca, o parte din activităţile şcolare se vor desfăşura sub formă atractivă de joc ;

          c) se va satisface nevoia de mişcare a copiilor chiar în cadrul lecţiilor ;

          d) pentru folosirea diferitelor materiale şi jocuri didactice, în toate etapele lecţiei, se va urmări înţelegerea de către copii a noilor cunoştinţe , verificarea şi fixarea lor .

       
 Regula de bază rămâne totuşi aceea că, fără a slăbi exigenţele predării – învăţării ( mai ales la clasa I ) se va realiza prin joc tot ce poate îmbrăca forma acestei activităţi. Ca urmare, jocul didactic sau numai unele elemente ale lui pot fi utilizate în orice moment al activităţii didactice.

Structura Jocului

 Atunci când notăm un joc ar trebui să avem în vedere o structură a lui:

• Titlu
• Vârsta jucătorilor
• Numărul jucatorilor
• Scopul
• Obiective
• Spaţiul
• Materiale necesare
• Pregătirea jocului
• Cum se joacă
• Durata jocului
• Variante ale jocului
• Observaţii
• Obtional, imagini de la activitati
• Obtional, video cu desfasurarea jocului