Se afișează postările cu eticheta jocuri de dezvoltare emotionala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jocuri de dezvoltare emotionala. Afișați toate postările

30 decembrie 2014

4 activitati care ajuta la dezvoltarea emotional-cognitiva a copilului

sursa articol http://www.qbebe.ro

Cercetarile arata ca jocul a reprezentat dintotdeauna si reprezinta o forma fundamentala prin care copilul invata sa se dezvolte fizic, intelectual si socio-emotional. Este demonstrat faptul ca acei copii care au practicat sporturi sau diferite activitati creative in copilarie cum ar fi lucru manual, scrabble, au o maturitate mai mare decat alti copii, creierul functioneaza mai repede, devin mai independenti, mai motivati, mai cooperanti, mai respectuosi, bine structurati pe dinauntru si responsabili.

Cel mai mare avantaj al practicarii unui sport inca din copilarie este faptul ca micutul se dezvolta mai armonios, devine un individ mai cooperant, intelege ce inseamna prietenia si competitia deopotriva. El va putea vedea multe asemanari intre situatiile care apar in practicarea sportului sau si viata de zi cu zi si va reusi astfel sa faca fata cu maturitate problemelor si situatiilor inerente din viata.

  


Scrabble, Sah

Putini sunt cei care cunosc si practica cu succes acest sport. Sahul este stiut ca un sport „al oamenilor inteligenti". Si pe buna dreptate...Pentru ca sahul ajuta enorm la dezvoltarea mintii, a activitatii creierului si il pot ajuta pe copil la imbunatatirea rezultatelor academice. In Rusia sahul este introdus deja in aria curriculara si este la fel de practicat ca si basketul sau baseball-ul in America de Nord.
Sahul ajuta la dezvoltarea gandirii critice, imbunatateste abilitatile de lectura si de gandire matematica. De asemenea copiii care practica acest sport au o stima mai mare de sine.
Nu este un sport scump. Daca vrei, poti sa il duci la Palatul Copiilor din orasul tau, unde, de regula, activitatile desfasurate acolo sunt gratuite.
  

Art-terapia prin teatru, dans, pictura

Aceste activitati nu sunt neaparat niste sporturi insa, practicate frecvent, ele pot facilita dezvoltarea emotional-cognitiva asemenea unui sport. Orice activitate care implica taierea si impaturirea de hartii pentru a crea diferite forme, dar si crosetatul sau impletitul, crearea de colaje sau de cuvinte ajuta la dezvoltarea cognitiei, a creativitatii si la imbunatatirea memoriei.

La fel ca si sahul, jocul de scrabble nu este foarte scump si odata achizitionat, il poti folosi intreaga viata. De asemenea, lucrul manual poate fi practicat cu usurinta acasa si cu putini bani. Nu ai nevoie decat de cateva coli de hartie, aracet, creioane sau carioci. Poti lucra si tu cu copilul tau si crea origami sau alte forme si obiecte din hartie sau alte materiale. Aici puteti fi cat de creativi vreti!
 
 

  

  

  


Art-terapia se bazeaza pe faptul ca gandurile si emotiile fundamentale, ce vin din inconstient, capata expresie mai degraba in imagini decat in cuvinte.
Fie ca este vorba de art-terapie prin pictura, prin modelaj, art-terapie prin teatru sau dans, copilul invata sa se exprime liber, sa devina increzator in fortele proprii, sa comunice si sa relationeze, si mai ales sa se cunoasca pe sine insusi. Poti afla mai multe despre aceasta activitate, si o poti practica cu micutul tau ori de cate ori veti dori.



La fel ca si copiii care practica diferite sporturi ca tenis, fotbal, gomnastica sau basket de performanta si cei care invata sa cante la un instrument de mici au mai multe sanse sa se maturizeze mai repede si sa devina mai prietenosi si responsabili.

Psihologii spun ca pianul ajuta la cresterea increderii in sine, a creativitatii si favorizeaza indeplinirea responsabilitatilor sociale cu succes. De asemenea, aceasta activitate ajuta la intarirea memoriei si creste activitatea creierului. Copiii care invata sa cante la un instrument, in special la pian, isi creeaza un „mediu psihic" sanatos si care ii va ajuta mai tarziu sa lupte impotriva stresului si a depresiei.

Aceasta este o activitate care presupune sa scoti ceva mai multi banuti din buzunar, pentru ca aceste cursuri sunt destul de scumpe si trebuie facute cel putin 2 ani pentru a invata deprinderea de a canta la pian. Daca iti permiti, merita macar sa incerci si sa il impingi catre acest instrument minunat. Apoi lasa-l pe el sa aleaga. Daca ii place si chiar primesti laude din partea profesorului, e pacat sa nu il sustii in continuare.
  

28 februarie 2013

Cum merge un om fericit?



Vârsta jucătorilor. De la 4 ani in sus

Durata: 20  de minute

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 1 jucători în sus

Obiective. incurajarea la miscare, trairea si experimentarea mai multor tipuri de emotii, invatarea sa si cntroleze diferite tipuri de emotii, buna dispozitie

Spaţiul de joacă. în interior sau exterior, pe iarbă

Materiale necesare. Nu sunt necesare     

Pregătirea jocului. Se sensibilizeaza jucatorul intrebadu-l daca vrea sa incerce feluri diferite de a merge. 

Cum se joacă "Cum merge un om fericit?" . 
Mai întâi trebuie să alegi o cameră spaţioasă, sau un loc liniștit în aer liber. Întrebă-l pe copil dacă vrea să încerce feluri cât mai diferite de a merge.
Mai întâi, spune-i să se plimbe prin cameră așa cum face el de obicei, timp de un minut.
Apoi, spune-i să schimbe felul de a merge, și să se plimbe ca un om foarte grăbit. Spune-i să fie atent cât de ușor sau de greu îi vine să meargă când simulează că are o anumită stare de spirit.
Lasă-l să se plimbe ca un om grăbit cam un minut, după care spune-i să schimbe tipul de mers, și de data asta să meargă ca un om foarte nervos.
Lasă-l să se plimbe ca un om foarte nervos încă un minut.
Propune-i apoi să schimbe mersul, și să se plimbe ca un om foarte supărat.
După ce se plimbă un minut ca un copil supărat, invită-l să se plimbe ca un om temător.

Rând pe rând, invită-l să experimenteze timp de câte un minut mersul

  • unui om nesigur, 
  • a unul copil plictisit, 
  • a unui copil curios, 
  • a unuia încrezător, 
  • apoi mersul unui copil vesel, 
  • a unui copil optimist, 
  • a unui copil fericit, 
  • si apoi mersul unui om mândru de sine.
Este important să păstrezi ordinea în care îi prezinți emoţiile: mai întâi pe cele negative şi apoi pe cele pozitive. Dacă copilul experimentează emoţiile negative la început, se și eliberează de ele. De asemenea, faptul că la sfârșit trăiește emoții pozitive îl va face să rămână cu o stare de spirit bună.

După ce copilul a încercat toate tipurile de mers, întreabă-l cum i-a fost cel mai uşor să meargă, şi ce tip de mers nu i-a plăcut deloc.
Observatii
  • Observând felul în care participă copilul tău la joc, îţi poţi da seama mai multe despre viața lui emoțională. Dacă micuțul are dificultăţi să meargă ca un om care are o stare de spirit bună, este posibil ca și în viața de zi cu zi să trăiască prea puțin din acea emoție (unor copii le vine foarte greu să meargă ca nişte oameni fericiţi, în acel moment se opresc şi ies din joc). Dacă copilul refuză să meargă ca un om care are o stare negativă (furie, tristeţe, etc.), este posibil ca el să se simtă copleşit de acea stare, şi să se teamă să o experimenteze, pentru ca emoţia să nu pună stăpânire pe el.
  • Copiilor le vine mai ușor să experimenteze mersul unui om care are aceeași stare de spirit pe care o au ei de obicei. Unui copil care in majoritatea timpului se simte furios îi va veni foarte ușor să meargă ca un om nervos.  De asemenea, copiilor le vine mai greu să meargă cu o stare de spirit cu care nu sunt obișnuiți (spre exemplu un copil care este foarte rar furios nu prea va ști cum să meargă atunci când i se cere să se plimbe ca un om nervos).
  • Prin acest joc, copilul învaţă şi faptul că el poate să aibă acces la o stare de spirit pozitivă, dacă doreşte acest lucru. Pentru un copil care este în majoritatea timpului trist, doar faptul de a simula starea de veselie şi încredere în sine îl poate face să se simtă mai bine.
Având în vedere că jocul se termină într-o notă optimistă și că îl face pe copil să se simtă bine, el este foarte potrivit și în momentele în care observi că micuțul tău este plicitist sau supărat.


14 octombrie 2011

Exprimă emoţia prin desen şi culoare

Vârsta jucătorilor. De la 5 ani în sus

Durata: 30 minute

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 1 jucători în sus.


Obiective. încurajarea copiilor de a comunica simbolic sau indirect, exprimarea sentimentelor prin desen, identificarea culorilor care exprimă o emoţie.

Spaţiul de joacă. în  interior sau exterior, pe iarbă.

Materiale necesare. hârtie de desen mare, culori sau carioci

Pregătirea jocului.  Li se spun regulile de joc participanţilor.

Cum se joacă “ Exprimă emoţia prin desen şi culoare".

Mai întâi are loc o discuţie despre diferitele emoţii (gelozie, anxietate, frustrare, furie, bucurie, singuratate, teama).
Copiii ar trebui să fie încurajaţi să dea exemple de experienţe proprii cu astfel de emoţii.
Fiecate copil ar putea să găsească un cuvânt care descrie cel mai bine cum se simte azi.
Apoi fiecărui participant i se propune să inchidă ochii şi să-şi imagineze cum arata emoţia. Ce culoare are? Ce forma are?
Fiecare copil selectează două, trei culori care să descrie cel mai bine emoţia pe care o simte.
După care copiii încep să deseneze simbolic emoţia lor.

Sugestii
sa deseneze fete care sa exprime diferite emotii.
de exemplu, sa deseneze pe o parte a foii o fata vesela si pe cealalta una trista.
se poarta discutii despre situatii vesele si triste
aceste fete le pot folosi ulterior pentru a arata cum se simt
se pot prezenta imagini din reviste cu fete exprimand diferite sentimente, copiii trebuind sa le identifice

Mai puteţi juca şi
Propia mea poveste
Cum se simte iepuraşul?
Cercul sentimentelor

12 septembrie 2011

Propria mea poveste

desene, colaje copii, poza d p maimultverde
Vârsta jucătorilor. De la 5 ani în sus

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 1 jucători în sus.

Obiective.  îl ajută să își dezvolte inteligența emoțională, imaginaţia şi capacitatea de a-şi exprima gândurile.

Spaţiul de joacă. în  interior sau exterior.

Materiale necesare. O foaie de hârtie şi creioane colorate sau carioci

Pregătirea jocului. Îi explici despre ce este vorba în acest joc.

Cum se joacă "Propria mea poveste". Când observi că micuţul tău are chef de povestit, propune-i să creaţi împreună o poveste. Ție îți va reveni sarcina să îl ghidezi, iar el va fi creatorul propriu-zis al poveștii. Spune-i că povestea va fi mai interesantă dacă o şi desenaţi. Ia o foaie de hârtie şi împarte-o în 6 căsuţe. Pe măsură ce se desfăşoară povestea, copilul va desena în fiecare căsuţă câte ceva. Povestea se construieşte în 6 paşi, astfel:
  • Pasul 1: Mai întâi va trebui ca micuțul să aleagă cine va fi eroul povestirii. După ce l-a ales, roagă-l să-l deseneze în prima căsuță, și să îl descrie cât mai detaliat (ce puteri are, cum arată, ce îi place să facă, unde locuiește, etc).
  • Pasul 2: Spune-i copilului să se gândească la misiunea eroului, adică o sarcină măreață pe care acesta trebuie să o îndeplinească. După ce copilul a decis care este misiunea eroului, roagă-l să se gândească la un obiect sau la un personaj reprezentativ pentru respectiva misiune, și să îl deseneze în căsuța 2 (de exemplu, dacă misiunea lui Făt Frumos este să o găsească pe Ileana Cosânzeana, copilul ar putea desena-o în căsuța 2 chiar pe Ileana Cosânzeana).
  • Pasul 3: Povestea a ajuns în momentul în care eroul pleacă să își îndeplinească misiunea. Însă se știe că în orice drumeţie apar obstacole: fie sunt personaje negative, fie sunt fel de fel de dificultăţi. Stimulează-ți copilul să creeze rând pe rând obstacole și piedici în calea eroului. În acest moment povestea ar trebui să fie în plină desfășurare a acțiunii. Pe măsură ce copilul descrie obstacolele care apar, roagă-l să le și deseneze în căsuța 3.
  • Pasul 4: Spune-i copilului că în orice poveste, deşi apar obstacole, mereu există personaje care îl ajută pe erou. Roagă-l să se gândească la alte personaje care să îl ajute, și să le descrie cât mai mult: cum arată, ce puteri au, cu ce îl ajută pe erou, etc. De asemenea roagă-l să le deseneze în căsuța 4.
  • Pasul 5: Orice poveste are un punct culminant, si anume marea confruntare dintre bine și rău. Impulsionează-ți copilul să descrie cât mai amănunțit cum se desfășoară bătălia finală, cât durează, cum se desfășoară, cât este de grea. Spune-i copilului să aleagă o scenă de bătălie și să o deseneze în căsuța 5.
  • Pasul 6: Fiecare poveste are un final. Întreabă-l pe micuț cum se termină această poveste? Reuşeşte eroul să îşi ducă la bun sfârşit misiunea sau nu? Ce se întâmplă la final cu eroul? Dar cu personajele negative? Dar cu ajutoarele? După ce copilul a descris cum se termină povestea, roagă-l ca în ultima căsuță să îl deseneze pe erou așa cum arată acum, la finalul poveștii.
În timp ce copilul tău construieşte povestea, încurajează-l să îşi dezvolte cât de mult ideile, să adauge detalii, dar şi să îşi exprime diferitele sentimente care apar pe parcursul construirii ei. Pune întrebări suplimentare doar dacă simţi că îl stimulează să dezvolte povestirea şi mai mult. Cel mai important este să nu îi influenţezi în nici un fel povestea (chiar dacă tentaţia e mare).
Observaţii.  Crearea unei povești este o activitate foarte antrenantă pentru copil, care deabia așteaptă să își dea frâu liber imaginației. Copiii se implică emoțional în poveștile create de ei, si pentru ei este foarte important ca eroul să reușească în cele din urmă să își atingă scopul. Este ca un fel de confirmare că indiferent cât de multe obstacole ar apărea, până la urmă totul se termină cu bine. De aceea, dacă copilul a ales un final nefericit la povestea lui, ajută-l să mai introducă în scenă și alte personaje, care să îl ajute pe erou să își atingă misiunea.
În mâinile unui psiholog, povestea în 6 pași este un instrument prin care se pot afla mai multe informații despre gândurile copilului, despre atitudinea lui in situațiile neplăcute, precum și despre eventualele neliniști sau frământări ale acestuia. Spre exemplu:
  • Eroul reprezintă un model al copilului şi întruchipează calităţile pe care acesta doreşte să le aibă
  • Misiunea aleasă de copil ne oferă informaţii despre dorinţele si eventualele preocupări ale copiilor
  • Obstacolele care apar în poveste ne duc cu gândul la dificultăţile copilului
  • Ajutoarele ne oferă informații despre persoanele în care copilul are încredere
  • Felul în care se desfășoară bătălia și finalul poveștii ne arată încrederea copilului în propria lui capacitate de a rezolva problemele de zi cu zi.

De asemenea, această poveste poate fi folosită și de către adulții care doresc să se cunoască mai bine pe ei înșiși sau care doresc să își dezvolte creativitatea. Așa că te provoc și pe tine să re-descoperi lumea lui A fost odată ca niciodată…
 sursa aici 

Mai puteţi juca şi 


11 septembrie 2011

Butonul magic al emoțiilor


butonul emotiilor, jocuri pentru copii, poza d p wix.com
Vârsta jucătorilor. De la 5 ani în sus

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 1 jucători în sus.

Obiective.exersarea controlului asupra propriilor emoţii negative, îl ajută să își dezvolte inteligența emoțională, capacitatea de a-şi recunoaşte propriile emoţii şi pe ale celor din jur.

Spaţiul de joacă. în  interior sau exterior.

Materiale necesare. Un buton confecționat din carton sau plastic.

Pregătirea jocului. Îţi confecţionezi "butonul". Prezinţi "regulile jocului".

Cum se joacă "Butonul magic al emoțiilor". Spune-i micuţului tău că ai găsit într-un loc special un buton magic. Acesta are puterea de a-l ajuta când este furios sau supărat pe cineva. Tot ce trebuie să facă în acele situaţii este să spună cum se simte (de exemplu: mă simt furios!), să apese pe el, şi apoi să aştepte un minut, timp în care butonul îşi face efectul magic şi emoţia care îl supără scade. Când furia (sau supărarea, tristeţea) scade, butonul magic va face astfel încât să îi apară în minte o idee despre ce se poate face pe viitor când va mai apărea acea emoţie negativă.
După ce îi trezeşti curiozitatea copilului, întreabă-l mai întâi în ce situaţii ar vrea să îl folosească. Faceţi apoi o probă a butonului. Spune-i că o perioadă acesta va sta într-un loc unde îl poate vedea şi îl poate folosi ori de câte ori are nevoie.
Pentru început adu-i tu aminte să apese butonul ori de câte ori vezi că este supărat, trist sau nervos. De câte ori apasă butonul, încurajează-l să spună cum se simte şi fii alături de el până se linişteşte. După un timp poţi renunţa la buton, spunându-i că acum butonul magic este atât de puternic, încât trebuie doar să se gândească la el, că el își va face efectul cu aceeaşi putere.

Observaţii. Pentru copii obiectele concrete sunt un suport foarte util în dezvoltarea unor deprinderi. Cu ajutorul acestui buton, copilul învaţă de fapt să îşi exprime emoţiile, să îşi amâne reacţiile de moment şi să poată experimenta noi feluri de a reacţiona la furie, supărare şi stres.

sursa aici

Mai puteţi juca şi 

Ce culoare au emoţiile mele?


jocuri cu culori, jocuri de dezvoltare a emotiilor, poza d pe 123rf.com
Vârsta jucătorilor. De la 4 ani în sus

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 2 jucători în sus.

Obiective. îl ajută să își dezvolte inteligența emoțională, capacitatea de a-şi recunoaşte propriile emoţii şi pe ale celor din jur, asociază emoţiile cu culorile.

Spaţiul de joacă. în interior sau exterior, se poate juca la masă

Materiale necesare. cartonaşe colorate în 6 culori: galben, portocaliu, roşu, albastru, verde şi negru.

Pregătirea jocului. Li se prezintă jucătorilor regulile de joc.

Cum se joacă " Ce culoare au emotiile mele?". Spune-i micuţului tău că astăzi veţi descoperi o mulţime de emoţii noi. Aşează pe o masă cartonaşele colorate, şi apoi roagă-ţi copilul să aleagă cartonaşul care se potriveşte cel mai bine cu felul în care se simte el pe moment. Alege şi tu unul. Apoi invită-l să denumească o emoţie care se potriveşte cu cartonaşul lui. Roagă-l apoi să aleagă alt cartonaş, şi să spună o emoţie care se potriveşte cu culoarea aleasă. Repetă acelaşi lucru cu toate cartonaşele.

Bine de știut: Fiecare dintre noi asociem la aceeaşi culoare emoţii diferite. Spre exemplu pentru unii roşu înseamnă pasiune, pentru alţii furie, pentru alţii frică. De aceea este foarte important să îţi laşi copilul să găsească propriile asocieri culoare-emotie, fără să îl corectezi sau să îi spui că greşeşte. Nu există răspunsuri corecte sau greşite când vine vorba de emoţii. Acceptă pur şi simplu emoţia spusă de el şi încurajează-l să continue. Aceasta nu este o lecţie didactică, ci un joc pe care îl faceţi împreună și care vă va ajuta să vă dezvoltați inteligența emoțională.

Cu cât copilul este mai mare, cu atât joculețul poate fi făcut cu emoții mai nuanțate. Cînd îi explici o nouă emoție, poți să folosești exemple de situații în care te-ai simțit așa. Joculețul este potrivit de la vârsta de 4 ani.

sursa aici

Mai puteţi juca şi 

Cum se simte iepuraşul?


jocuri pentru copii mici, jocuri si jucarii, poza d p delveswoodbears.co.uk
Vârsta jucătorilor. De la 3 ani în sus

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 1 jucători în sus.

Obiective. îl ajută să își dezvolte inteligența emoțională, capacitatea de a-şi recunoaşte propriile emoţii şi pe ale celor din jur.

Spaţiul de joacă. în  interior sau exterior, pe iarbă.

Materiale necesare. Un iepuraș de jucărie (opțional).

Pregătirea jocului. Îţi poţi pregăti povestea, materialele....

Cum se joacă "Cum se simte iepuraşul?". Spune-i micuţului că astăzi îi vei spune povestea iepuraşului Urechilă. Poţi să inventezi tu o poveste scurtă, sau o poţi spune pe cea de mai jos. Cât timp spui povestioara poţi folosi şi un iepuraş de jucărie, ca să fie mai antrenant. Spune povestea expresiv, şi după fiecare întâmplare întreabă-l pe copil: Cum crezi că se simte iepuraşul? Pune întrebările natural, fără să pară că îl interoghezi. Încurajează-l să se exprime deschis. Dacă observi că micuţul se blochează, poţi să îi spui tu cum crezi că se simţea iepuraşul în respectiva situație.


O sugestie de poveste: Într-o zi iepuraşul Urechilă s-a trezit de dimineaţă după ce a visat ceva frumos. Cum crezi că se simţea? (Invită-l să răspundă). Îi era foarte foame şi i-a cerut mamei sale un morcov. Mama sa i-a dat şi l-a mângâiat pe urechi spunându-i că o să se facă un iepuraş tare zglobiu ( Cum s-a simţit iepuraşul când mama i-a spus asta?). Iepuraşul a întrebat-o pe mama lui dacă poate să iasă la joacă şi ea i-a spus că mai întâi el trebuie să îşi facă patul. (Cum s-a simţit atunci iepuraşul?). După ce şi-a făcut patul, Urechilă a ieşit afară din casă. Acolo s-a întâlnit cu prietenii lui, alţi iepuraşi mai mici (Ce a simţit când i-a văzut?). Au început să construiască un castel în nisip, şi o iepuroaică mică i-a dărâmat din greşeală castelul (Cum s-a simţit atunci Urechilă?) Iepuroaica şi-a cerut scuze şi cei doi s-au împăcat, şi au decis să construiască împreună un alt castel (Ce a simţit iepuraşul?). Peste o oră mama iepuraşului l-a chemat în casă pentru a mânca (Cum s-a simţit când a plecat în casă?)

Observaţii. Încurajează-ţi copilul să denumească cât mai multe emoţii pe măsură ce răspunde la întrebări. La început poate că va fi tentat să răspundă numai cu bine/rău, aşa că poţi să îi sugerezi tu emoţii, dacă vezi că el nu ştie. De asemenea poţi să explici de ce au apărut unele emoţii. Spre exemplu la întrebarea “Cum s-a simţit Urechilă când iepuroaica i-a stricat castelul de nisip?”, dacă îi spui că s-a simţit trist, poţi adăuga “pentru că a muncit mult ca să iasă frumos”. De asemenea poți folosi secvențe din viața de zi cu zi a copilului, pentru a observa cum se simte el in acele momente.

sursa aici

Mai puteţi juca şi 

8 iulie 2011

Dacă aş fi

jocuri de dezvoltare emotionala, jocuri copii, poza d p mazgalica.ro
Vârsta jucătorilor. De la 9 ani în sus

Numărul jucătorilor. Jocul se joacă cu de la 1 jucători în sus.

Obiective. jucătorii îşi dezvoltă capacitatea de autocunoaştere., de asemenea, imaginaţia, îl ajută să își dezvolte inteligența emoțională, capacitatea de a-şi recunoaşte propriile emoţii şi pe ale celor din jur, se distreaza.

Spaţiul de joacă. în interior

Materiale necesare. pixuri, hartii
 
Pregătirea jocului.  Înaite de a începe jocul animatorul poate să pregătească filşele. Li se spun regulile de joc participanţilor.

Cum se joacă "Dacă aş fi ". La început fiecare jucător primeşte câte un pix/creion şi o hârtie. sau chiar o fişa gata pentru completat. Apoi ei vor trebui să se gândească la propia lor persoană şi să asocieze cu 

Dacă aş fi o floare, aş fi....
Dacă aş fi un animal, aş fi....
Dacă aş fi un obiect, aş fi....
Dacă aş fi loc aş fi, ....
Dacă aş fi o culoare, aş fi....
Dacă aş fi un instrument muzical, aş fi...


Varianta Ce-ar fi dacă...Fiecare persoană scrie o propoziţie/frază începând cu "Ce-ar fi dacă...?". Încercaţi să fiţi creativi! (ex: Ce-ar fi dacă lumea ar fi doar în alb şi negru?)
Apoi fiecare dă la dreapta hârtia sa şi o primeşte pe cea din stânga, răspunzând de data aceasta la întrebarea primită. După ce toată lumea a terminat, cineva începe prin a citi întrebarea pe care o are, iar cel din dreapta lui citeşte răspunsul. Apoi cel care a citit răspunsul citeşte întrebarea sa şi următorul, răspunsul.

Variantă de dezvoltare emoţională. La fiecare dintre aceste întrebări, poţi să mai adaugi altele, în funcţie de disponibilitatea copilului de a răspunde:
  • Cum se simte floarea (pasărea, culoarea, etc) pe care ai ales-o tu?
  • Unde se află ea?
  • Ce floare ţi-ar plăcea să fii? (Poate că își dorește să fie o altă floare decât este în prezent)
  • Dar mama ce floare ar fi? Dar tata? Dar fratele? (sau alte persoane importante pentru el).
Observaţii. Acest joculeţ ne dă ocazia să observăm ce imagine are copilul despre el însuşi şi despre unii membri ai familiei. Aceste informaţii sunt foarte preţioase, pentru că ne arată ce crede cu adevărat copilul despre unele persoane. Având în vedere că el se deschide în faţa ta, va trebui să ai o atitudine de respect faţă de răspunsurile lui, fără să încerci să îl iei la rost pentru ceea ce spune sau să încerci să îi influenţezi răspunsurile. Altfel, se va închide în el, şi pe viitor se va abţine să îţi spună ce crede el cu adevărat. Acest joc poate fi făcut cu oricare membru al familiei sau cu prietenii, fiind o modalitate excelentă de cunoaştere reciprocă și de dezvoltare a inteligenței emoționale.


Nu ezitaţi să încercaţi acest joc, veţi fi uimiţi cât de amuzant poate fi şi cât de multe lucruri puteţi afla despre voi...

* jocul l-am învăţat de la d-na profesoara Elena Goga, Colegiul Pedagogic Gheorghe Lazar, Cluj-Napoca

Mai puteţi juca şi