Toate definitiile cuvantului joc - Dictionarul explicativ al limbii romane

Toate definitiile cuvantului joc - Dictionarul explicativ al limbii romane

JOC, jocuri, s.n. 1. Acţiunea de a se juca (1) şi rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ♢ Joc de societate = distracţie într-un grup de persoane care constă din întrebări şi răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înţeles diferit; calambur. 2. Acţiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mişcare rapidă şi capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibraţie. 3. Competiţie sportivă de echipă căreia îi este proprie şi lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.) ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acţiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. ♢ Joc de scenă = totalitatea mişcărilor şi atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Şi în sintagma joc de noroc) = distracţie cu cărţi, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani şi care se desfăşoară după anumite reguli respectate de parteneri, câştigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ♢ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-şi pune capul (sau viaţa, situaţia etc.) în joc = a întreprinde o acţiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intenţiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conştient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situaţie critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă maximă pe o direcţie dată între două piese asamblate, considerată faţă de poziţia de contact pe direcţia respectivă. 7. Model simplificat şi formal al unei situaţii, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situaţii. ♢ Teoria jocurilor = teorie matematică a situaţiilor conflictuale, în care două sau mai multe părţi au scopuri, tendinţe contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoţei = glockenspiel. – Lat. jocus.

Sursa: DEX '98 (Dicţionarul explicativ al limbii române)

joc de origine chineza, inrudit cu dominoul si jocul de remi, introdus in Occident in 1920, si care se joaca, de regula, in patru, cu 144 de piese din lemn, os sau fildes(numite pietre)

Sursa: DEX '98 (Dicţionarul explicativ al limbii române)

joc sportiv care se joaca in 11 oameni pe un teren amenajat in care fiecare echipa incearca sa bage mingea cu piciorul(sau cu orice alta parte a corpului, dar fara mana) in poarta adversarei.

Sursa: DEX-S '88 (Supliment DEX)

Joc asemanator biliardului, care se joaca pe o masa cu ajutorul unor bile, fiecare cu valoare ei(ex.bila neagra=7 puncte, bilele rosii in nr. de 15, fiecare cate un punct etc., se practica mai ales in regat.

Sursa: DEX-S '88 (Supliment DEX)

JOC s. 1. v. joacă. 2. v. dans. 3. v. meci. 4. jocuri balcanice v. balcaniadă; jocuri olimpice v. olimpiadă; jocuri universitare v. universiadă. 5. interpretare. (Actorul a avut un ~ magistral.)

Sursa: Sinonime (Dicţionar de sinonime)

Joc sportiv intre 2 echipe de cate 11 jucatori care se bazeaza pe marcarea unor goluri in poarta adversa. Lviturile in minge se pot executa cu orice parte a corpului (in afara de maini). /din en.&fr.:football

Sursa: Sinonime (Dicţionar de sinonime)

joc s. n., pl. jócuri

Sursa: Dicţionar ortografic (Dicţionar ortografic al limbii române)

Joc care se joaca cu picioarele fara maini si trebuie sa introduci mingea intr-o poarta.

Sursa: Dicţionar ortografic (Dicţionar ortografic al limbii române)

JOC ~uri n. 1) Activitate fizică sau mintală desfăşurată din plăcere. ♢ ~ de societate distracţie la care participă un grup de persoane lansate în dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de glumă, obţinut prin îmbinarea unor cuvinte asemănătoare ca formă dar deosebite ca sens. A-şi bate ~ de cineva a lua în râs pe cineva. 2) Distracţie (a copiilor) lipsită de griji; joacă. 3) Competiţie sportivă (de fotbal, de baschet etc.). ♢ ~uri olimpice competiţii sportive, sub formă de manifestări internaţionale de mare amploare, care au loc o dată la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la ţară; horă. ♢ A intra în ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Mişcare repede şi neregulată a ceva. ♢ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitată) de deplasare independentă a pieselor dintr-un ansamblu. /jocus

Sursa: NODEX (Noul dicţionar explicativ al limbii române)

joc de cuvinte incrucisate in care definitiile, concise, se afla cuprinse in patratelele ce despart intre ele cuvintele cu care se completeaza un careu. [In editia DN-ului meu (1978) nu exista acest cuvant. Poate in editiile mai noi? Posibil. Si totusi definitia nu seamana cu celelalte definitii din DN. Seamana mai degraba cu o definitie dintr-o sursa „neoficiala“ [Laura]

Sursa: DN (Dicţionar de neologisme)

 

Sursa DEX