Animatorul şi animaţia

Conceptele de animatie si animator

Din punct de vedere etimologic, verbul a anima vine de la latinescul “animare”, care la randul lui provine de la cuvantul “anima”, ce se traduce prin suflet si de la cuvantul “animus” care inseamna spirit          a anima inseamna “a pune suflet”, a insufleti, a crea o anumita atmosfera favorabila, plina de “caldura”.

Cateva definitii ale animatiei:

-          actiunea de a aduce antren, vivacitate intr-o activitate;

-          actiunea de a anima un grup, o dezbatere, o emisiune etc;

-          metoda de conducere a unui grup, ce favorizeaza integrarea si participarea membrilor grupului in viata colectiva (definitia Academiei Franceze).

Obiectivele animatiei:

-          sa defineasca un mod de organizare intre diferiti “actori”;

-          sa creeze o stare de spirit, a anumita dinamica in cadrul unei organizatii, ceea ce va permite tuturor participantilor sa se asocieze intr-o actiune globala de animatie

-          sa favorizeze adeziunea tuturor membrilor grupului la obiectivele animatiei, stabilite in mod liber;

-          sa favorizeze relatiile, sa promoveze schimburile si sa creeze, astfel, un nou mod de viata, bazat pe relationarea cu altii.

Principalele tipuri de animatie:

1.       animatia de tip “socializare” –are ca scop facilitarea comunicarii intre membrii unui grup, prin organizarea unor actiuni de animatie cum ar fi seratele dansante sau unele jocuri de societate (jocuri de carti, scrabble)

1. animatia de tip “creativitate“ -se ofera turistilor posibilitatea sa desfasoare activitati manuale, de indemanare, de creativitate (desen, pictura, impletituri, olarit)
2. animatia de tip “cultura, descoperire, viata” –satisface nevoile de informare, de curiozitate, de schimbare prin participarea la manifestari sau activitati diverse (festivaluri de muzica, seminarii, conferinte, cursuri de limbi straine, de gastronomie, de initiere in tehnici noi)
3. animatia de tip “liniste, calm, odihna” –compenseaza stresul vitii cotidiene prin activitati linistite, precum practicarea de exercitii tip yoga, meditatii in grup, plimbari usoare in mijlocul naturii
4. animatiade tip “miscare” –contribuie la dezvoltarea activitatilor fizice si sportive
5. animatia de tip “aventura” –se adreseaza celor aflati in cautarea de neprevazut, de necunoscut dar si de pericole, de dificultati, fie prin intoarcerea in natura (expeditii), fie prin practicarea unor sporturi extreme (parasutism, parapanta, bungee-jumping, rafting).

Animatorul

Persoana responsabila cu animatia poarta numele de animator. Aceasta este persoana insarcinata cu dinamizarea, comunicand celorlalti dinamismul necesar implicarii in diferitele activitati specifice de animatie.

In concluzie, animatorul reprezinta persoana desemnata sa se ocupe de animarea unui grup, cea care propune activitati si faciliteaza relatii intre membrii grupului respectiv.

Aptitudinile animatorului:

-          imaginatie si creativitate: capacitatea de a improviza si a avea idei noi

-          showman: capacitatea de a prezenta si a se manifesta in fata publicului, pe care, sa-l implice in activitatile de animatie desfasurate

-          observator si psiholog: sa stie in orice moment ce vor membrii grupului tinta si sa actioneze in consecinta

-          sa aiba conditie fizica si aptitudini pentru sport, expresivitate verbala si corporala: sa poata desfasura toate activitatile programate cu cea mai mare eficacitate si profesionalism.

Animatorul nu trebuie sa fie un sportiv de performanta, dar trebuie sa aiba o sanatate si o conditie fizica buna.

Activitati de animatie cu caracter sportiv nu trebuie sa lipseasca din nici un program de animatie atat in timpul vacantei, cat si la sfarsit de saptamana.

Acestea se practica atat in spatiile exterioare, cat si in cele interioare, in functie de echipamentele disponibile si de numarul participantilor.

Clasificarea activitatilor fizice sportive se poate face dupa criterii diferite:

-          mod de organizare –activitati organizate sau independente;

-          participare –individual sau de grup;

-          loc –in interior, aer liber, apa;

-          varsta –copii, adolescenti, tineri, adulti, varstnici, toate categoriile;

-          dotare –la aparate sau liber, cu materiale sau fara;

-          profesie –sedentari, munci fizice grele, agricultori;

-          tipul de activitati: activitati fizice de expresie si intretinere (gimnastica, dans, culturism), ludice cu caracter sportiv (jocuri sportive, distractive, colective), activitati de exterior si de mediu natural (mers, alergare, ciclism,  vaslit, trasee amenajate).

Iata cateva exemple de activitati sportive ce pot fi derulate saptamanal, in vacante si nu numai:

• Show sportiv in aer liber;            
• Kids club;
• Concurs de catarat;
• Castele de nisip;
• Lupte in costume "SUMO";
• Water instant;
• Leagan de apa;
• Concurs de strambaturi;
• Water volley & Beach volley;
• Tras funia;
• Petanque;
• Cine impinge salteaua;
• Jogging;
• Aqua-gym;
• Karaoke;
• Concurs de dans;
• Plasa elastica;
• Concurs "foto" pe nisip;
• Kiteboard;
• Tricouri ude
• Body painting;
• Campionat de table.

Dintre aceste activitati fizice, cele mai accesibile si agreate sunt: mersul, alergarea, gimnastica aerobica de intretinere, culturismul, dansul, inotul, badmintonul, tenisul de masa, artele martiale, baschetul, fotbalul, voleiul de plaja, turismul montan si schiul.

Pe de alta parte, activitatile fizice pot fi impartite in trei mari grupe, in functie de gradul de dificultate, de exigentele fizice si de complexitate:

1. In prima grupa intra activitatile care cer mai putin efort si sunt recomandate pentru toate varstele (minigolf, petanca, taichi, d’arts). Animatorul participa la activitatile sportive sau este simplu arbitru, ocupandu-se, de asemenea, de intretinerea si controlul materialului utilizat si de buna desfasurare a activitatilor.
2. In a doua grupa intra activitatile sportive care necesita un efort mediu si aptitudini specifice (gimnastica de intretinere, tenis de masa, badminton). In acest caz, tinand cont ca activitatile sportive necesita aptitudini specifice, animatorul va fi insotit de un monitor sau un alt animator specializat in sportul respectiv.
3. In cea de-a treia grupa intra acele activitati ce necesita un efort ridicat, ce antreneaza mai multi participanti (polo pe apa, volei, baschet, tenis de camp, fotbal, rugby untouch). Ca si in cazul anterior, animatorii implicati vor fi specializati pe aceste sporturi sau vor fi insotiti de monitori sportivi specializati.

Animatorul, alaturi de instructorul si antrenorul formeaza colectivul specialistilor care-si desfasoara activitatea la nivel national, judetean si local. Specialistul se poate implica in desfasurarea mai multor forme de activitate, diferite in functie de cereri, obiective, mod de desfasurare, anvergura, cum ar fi:

-    lectia, sedinta, antrenamentul;

-    intrecerea, competitia, trofeul, campionatul;

-    festivaluri, serbari, mitinguri, spectacole.

Principalul criteriu de eficienta al programelor de activitati  este profesionalismul specialistului care, trebuie sa dispuna de un adevarat patrimoniu de cunostinte, comportamente si tehnici, dobandite ca urmare a unei pregatiri complexe si temeinice, atat teoretica cat si practica.

In vederea dezvoltarii trebuie, in primul rand, sa se asigure formarea, calificarea, perfectionarea si incadrarea specialistilor. Astfel, pentru o activitate de durata, sistematica si eficienta trebuie sa se constituie colective de colaboratori si voluntari, persoane de diverse profesii, dar pregatite si atestate in domeniul activitatilor fizice sportive.

Animatorul reprezinta specialistul aflat la primul nivel de instruire, obiectivele activitatilor sportive de timp liber organizate de catre acestia, fiind urmatoarele:

1. Modelarea starilor psihocomportamentale si transpunerea acestora in practica vietii sociale (fair-play, spiritul de echipa, responsabilitate, perseverenta, hotarare, incredere, stapanire de sine).
2. Formarea convingerilor si deprinderilor de practicare independenta a exercitiilor fizice si sporturilor preferate, in scop igienic, deconectant si de educare sportiva (educatie fizica si sportiva permanenta).
3. Asigurarea efectelor de compensare asupra activitatii intelectuale, a tratamentului asupra sedentarismului, stresului si oboselii.

Stagiile de formare si perfectionare pot fi organizate la nivel local de catre Adventure CAMPS, A.J.S.P.T.-uri sau la nivel regional /national de catre F.R.S.P.T. si se adreseaza tuturor doritorilor cu varste cuprinse intre 16 si 40 de ani.

Dupa terminarea stagiului, participantii vor avea cunostintele necesare, teoretice si practice, pentru a se implica in organizarea unor activitati în centre de vacanta, dupa cum urmeaza:

-          proiectare – intocmirea planului, mobilizarea participantilor, oficialitatilor si a sponsorilor, realizarea corespondentei;

-          organizarea propriu-zisa – intocmirea fiselor, pregatirea locului de desfasurare, implicarea in arbitraj si sustinerea actiunii ca si animator;

-          evaluare finala – adrese de multumiri, raportul actiunii, decontul actiunii.