Ce sa ne mai jucam la drum cand suntem in masina?

Ce facem la drum, in masina?

Partea cea mai dificila a concediului, orice s-ar spune, este chiar drumul. Mai ales cand plecam cu copii mici. Facem bagaje cat sa para ca ne mutam cu casa, liste peste liste, dar ce facem pe drum?

Nu putem avea preten­­­­­­­tia ca cei mici sa inteleaga de ce trebuie sa stea cu orele prizo­­nieri in masina, pana ajungem undeva, caci ei nu se pot proiecta in placerea petrecerii timpului la acel undeva. Ei traiesc in prezent si prezentul calatoriei in conditii impuse nu este deloc amuzant. Doar daca nu il facem noi amuzant...si cum altfel decat cu cateva jocuri si activitati numa bune ca sa ne ajute sa ne treaca timpul mai repede....

Jocuri in masina pentru varsta 0-2 ani

• Cucu-bau – o papusica  pleaca la plimbare cu masina... Si incepem o povestioara scurta, in care jucaria se ascunde si apare din cele mai surprinzatoare locuri in masina, facand cucu-bau. Rasul pe care il declansam copilului este contagios, veti vedea.
• Teatru de papusi – cu marionete pentru degete sau pentru mana, putem sa ii distragem atentia copilului cu joc de rol fie din povesti stiute, fie din scene inventate de noi.

Jocuri in masina pentru copii peste 2 ani

Ce culoare esti? 

Masina rosie, masina albastra – fiecare calator alege o culoare dintre culorile principale pe care un copil de doi ani ar trebui sa le recunoasca: rosu, albastru, verde, galben, alb, negru... De fiecare data cand unul dintre jucatori vede o masina de culoarea alocata lui, va primi o bulina in tabelul pe care il tine copilotul (soferul nu are voie sa joace). Cine reuseste sa stranga cele mai multe buline primeste o surpriza la prima oprire! Asemanator, putem distrage atentia copilului de la plictis alegand masini mici (autoturisme), mijlocii (dubite) si mari (camioane si tiruri), fiecare contabili­zandu-le pe ale lui.

Jocuri pentru varste de peste 5 ani

• Fazan si alte derivate – cunoastem vechiul Fazan, in care spunem pe rand cuvinte care incep cu ultimele doua litere ale cuvantului spus     inainte. O varianta mai atractiva ar fi sa spunem un cuvant care are legatura in vreun fel cu cel de dina­inte (de exemplu: tu spui caine, eu spun animal, apoi se spune pisica – lapte, lapte – vaca si tot asa, pana cand cineva se blocheaza). Varianta aceasta a jocului ajuta la dezvoltarea gandirii laterale.
• Ghici ce am vazut? – pe rand, fiecare va observa ceva pe strada si va da indicii despre ce a vazut, pe masura ce este in­­­­trebat (de exemplu, am vazut ceva maro... Este animal? Nu... Este vehicul? Da. Este mare? etc.). Sau varianta mai cunoscuta de copii la gradinita – „ma gandesc la un animal“, iar ceilalti partici­­­­panti la joc trebuie sa ii puna copilului    intrebari despre cu ce se hra­neste animalul, unde traieste etc., pana vor ghici despre ce este vorba
• Cantece si povesti. Cantatul impreuna cu cd-ul – de nepretuit atunci cand si noi stapanim repertoriul cantecelor invatate de copil la gradinita, poate electriza atmos­fera din masina. Etapa ur­ma­toare ar putea fi improvizatia versurilor pe melodiile respective.
• Povestile incurcate – cineva incepe o poveste pe care urmatorul participant o continua cum doreste el, pornind de la personajele create de cel dinainte si adaugand altele sau „punand“ personajele initiale sa faca ce vrea el; apoi, al treilea participant face ce doreste cu actiunea si personajele adaugate de ceilalti doi, adaugand propria sa zestre de personaje si actiuni, si tot asa, oricati participanti am avea, se roteste povestirea intre participanti pana cand capata un deznodamant sau pana ne plictisim. Din propria mea experienta, va marturisesc ca intr-o tabara ajunsesem sa facem un adevarat serial caruia ii alocam o ora zilnic (cu greu ne limitam la o ora, copiii ar fi vrut mult mai mult), serial care s-a in­­­cheiat dupa o saptamana, odata cu tabara. Acesta este un foarte bun exercitiu de adaptare, toleranta la frustrare si creativitate.

Sa modelam

• Modelaj in aluminiu si... teatru sau povesti! Material necesar: un sul de folie de aluminiu, fiecare ia cat ii trebuie si incepe sa faca bratara, coroana, armura, animale, binocluri, orice se poate face. Apoi utilizati-le intr-un scenariu. Sau stabiliti ce poveste veti pune in scena si creati recuzita necesara. Alta varianta – fiecare isi creeaza recuzita, apoi interpreteaza rolul ales (in secret), iar ceilalti trebuie sa ghiceasca ce personaj e.
• Jocul culorilor – numiti o culoare si copilul trebuie sa gaseasca, privind afara, ceva de culoarea respectiva, sa numeasca si sa spuna si un obiect de acasa care are aceeasi culoare.

Invatam si comunicam

Jocul de  rol este foarte potrivit pentru copiii de peste patru ani – alegem o situatie de viata, din propria familie, de la gradinita, scoala, parc, sau o situatie inventata, dam rolurile participantilor la joc si incepem actiunea. De exemplu:

• actorii – un copil si familia lui, sau copilul si asistenta medicala etc.;
• situatia – copilul nu mai vrea la gradinita, sau copilului trebuie sa i se recolteze sange etc. Nu vom da copilului rolul de copil decat daca este o situatie noua, pe care el nu a mai trait-o pana atunci. Este un joc foarte bun pentru dezvoltarea capacitatilor empatice, dar si de sondare a modului de a gandi al copilului (si al adultilor).

Efectele acestui joc sunt remarcabile in imbunatatirea comu­nicarii in familie si in transmiterea catre copil a unor modele de comportament dezirabil in situatii critice.

Sursa: Cristiana Haica, baby.unica.ro