3 octombrie 2011

Scamatorie cu piper

Vârsta jucătorilor. De la 5 ani în sus

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 1 jucători în sus.

Obiective. copii descoperă schimbarea stării lucrurilor în contact chimic cu alte substanţe, se distreaza.

Spaţiul de joacă. în  interior sau exterior, pe iarbă.

Materiale necesare. este necesar un castron cu apă, piper şi detergent de vase. opţional, pudra şi săpun.

Pregătirea jocului. Li se spun regulile de joc participantilor.

Cum se joacă "Scamatorie cu piper". În timpul "jocului, le arătatţi copiilor ce ingrediente folosiţi, discutaţi despre ele, eventual le pot "gusta"dacă sunt comestibile sau mirosi. Puneţi apa în castron sau farfurie, apoi turnaţi piper. Pe rând ar putea fiecare copil să încerce să vadă dacă au un degeţel magic cu care să de-a la o parte piperul din mijlocul farfuriei. Nici unul nu va reuşi. Tu, având un deget magic (pe  care iniţial l-ai bagat în detergent de vase), vei reuşi....La final, alegi dacă le spui sau nu "secretul"....(Dacă e o activitate fun science, le dai explicaţii,  dacă e vorba de magie, treci la altă activitate:) )...




Varianta. Umpleti un vas cu apa si presarati pudra de bebe deasupra. Puneti un sapun in centrul vasului si observati cum pudra fuge de sapun. Vorbiti cu copilul dumneavoastra despre acest fenomen (identic: un castron cu apa in care se toarna un pic de ulei si se pune un strop de detergent de vase).

 Mai puteţi juca şi
Explicatia stiintifica (preluata de pe  http://www.scientia.ro/fizica/fizica-distractiva/1104-fortele-de-tensiune-superficiala-un-experiment.html  )

Forţele de tensiune superficială sunt cele care nu se împacă deloc cu săpunul. Moleculele de apă formează legături chimice - unele destul de slabe şi de scurtă durată - cu moleculele surori. Aceste legături sunt mai puternice la suprafaţa lichidului, dând naştere unui soi de peliculă subţire, invizibilă. Piperul "se odihneşte" pe această "pânză" de apă. Forţele de coeziune care apar între moleculele de lichid, la suprafaţa acestuia, poartă numele de forţe de tensiune superficială.
Scopul pentru care folosim săpun este tocmai distrugerea acestor legături. Săpunul reprezintă în acest caz un surfactant, adică o substanţă care scade din tăria legăturilor care se formează la suprafaţa apei. Moleculele lungi din componenţa săpunului îşi croiesc drum prin lichide, sfărâmând tot ceea ce întâlnesc în cale. Este şi mecanismul prin care detergenţii curăţă rufele - distrugând moleculele de murdărie şi permiţând apei să le elimine din ţesături.
Atunci când săpunul atinge o parte a apei, acesta distruge conexiunea pe care o moleculă o are cu următoarea. Fără această pânză pe care să "patineze", o parte a piperului se scufundă în apă. O alta se deplasează spre marginile vasului, dar nu prin propriile forţe. Cum altfel ar putea-o face? Iată o analogie sugestivă:
Ideea e că nu toate legăturile dintre molecule sunt distruse sub acţiunea săpunului, ci numai o parte dintre ele. Imaginaţi-vă un grup numeros de oameni ţinându-se de mână şi trăgându-se cu putere unii spre alţii, tot "ansamblul" fiind într-un echilibru aproximativ. Săpunul face ca legăturile existente între cei din centrul grupului să se rupă. Restul de oameni , cei dinspre margini, se ţin încă de mâini şi îşi trag spre ei coechipierii. Cei care şi-au pierdut legăturile cu unii dintre vecini, deci cei din centru, vor fi traşi spre margine. Este exact ceea ce "păţesc" şi moleculele de apă, iar ca urmare boabele de piper sunt trase şi ele spre marginea vasului cu lichid.